Ionuț Radu și o poză din arhivă. Andru Nenciu scrie despre omul care a plecat în Italia cu un bilet doar dus și o geantă ca un bolovan

Imaginea de mai sus, din poza de main, redă cu acuratețe o picătură din povestea lui Ionuț Radu. Avea 13 ani și 1,83 m. Juca pentru Steaua II și poza, alături de Valentin Cojocaru,  pentru foștii mei colegi de la ProSport, Daniel Vlad și Răzvan Lupică. Își dorea să se-ntindă ca idolul lui, Tătă. Dar s-au scurs repede plonjoanele sale prin Ghencea. A trecut rapid și căsătoria cu Steaua! Și visul de a-și face un nume la o echipă din România! Au dispărut toate. Ca un nor de fum!

Aproape strivit de disprețul cu care a fost întâmpinat prin România, chiar și la Dinamo, Gavroche a ieșit din studenția fotbalului de la noi fără să-i spună nimeni ceva de bine spre noua sa aventură. Cu un bilet de avion doar dus în buzunar și o geantă ca un bolovan care-i deforma coloana, și-a continuat goana după palpitațiile adevărate.

Nu se știe exact dacă el s-a dus în Italia sau Italia a venit la el, dar cert e că a fost încrucișare de drumuri la țanc!

Se spune că norocul și-l face singur omul. E valabil – în parte – la eroul nostru. La el e vorba de bărbăție, onoare, eroism și devotament. Pare eroul romantic. Asta reiese din toate cuvintele care i se încăpățânează să-i părăsească vârful limbii. În vestiar, înainte sau după meci. El e prototipul omului care-și iubește jobul. Jobul și colegii. Jobul și țara. Nu e nimic fals la el deși știe că ultimele generații de telefoane mobile îi vor răspândi operația artistică peste tot în lume.

Ionuț Radu nu e androidul căruia i se pot defecta trei circuite și va scăpăra scântei. E numai inimă și mușchi. E sportivul curajos – vezi discursul de dinaintea ultimului meci. E sportivul înțelept – vezi declarațiile pe care le acordă în repriza a treia. E călăul sensibil – vezi gestul prin care, răscolit pe dinăuntru, flutură la fiecare final de meci tricoul cu chipul surorii lui.
 
Imaginea de mai sus, din poza de main, a fost încadrată, la momentul respectiv, într-un număr ProSport din 2011, și de câteva declarații ale lui Ionuț Radu. „Am 13 ani și 1,83 m. Eu acum sunt mic, trebuie să o iau pas cu pas. Ciprian Tătărușanu e idolul meu, îl urmăresc cu atenție și sper să-i calc pe urme”.

Cât ai clipi din ochi, țâncul tuns Bros care-și dorea să-și facă un nume la Steaua și-a făcut un nume în fotbalul italian. Dar, mai presus de toate, în România. Într-o vreme în care non-valorile care cred că le știu pe toate la centimă dau din coate și fac țara de râs, un căpitan adevărat se autodepășește meci de meci.

Azi, de la 10 seara, e România – Franța. Și, desigur, Ionuț Radu va arăta că naționala de tineret are spate, naționala mare are viitor, iar România mai are și oameni pe care să se bazeze.